Primăvară, primăvară,
Cu ce ață tragi afară
Pe copii de pe la case?
Primăvară, primăvară!

Sărbătorește revenirea primăverii prin revenirea grupului SONG după 20 de ani - mâine, 1 martie, ora 14.10, pe TVR2.

UN OMAGIU ADUS PRIMĂVERII
UN TRIBUT ADUS UNUI OM DEOSEBIT
MEREU ÎN SUFLETELE CELOR CARE I-AU FOST APROAPE
- IOAN LUCHIAN MIHALEA -

comments powered by Disqus

“Fiul meu începe școala astăzi. Totul îi va fi străin și nou pentru o vreme și mi-aș dori să vă purtați blând cu el. Este o aventură care l-ar purta pe mai multe continente. Toate aventurile care probabil includ războaie, tragedii și dureri. Pentru a trăi așa o viață e nevoie de credință, iubire și curaj.
Citește mai departe...

Pentru detalii, click aici. Citește mai departe...

Acest articol este despre ce poate face fiecare dintre noi într-o situaţie în care este agresat. Acest articol nu este despre apatia şi lipsa de reacţie a locuitorilor marilor oraşe şi nici despre obiceiurile şi cultura românească deşi va face referire la acestea, nu este despre efectul de obsevator (by-stander effect) şi difuzia responsabilităţii în mijlocul mulţimii deşi le va aduce în discuţie. Acest articol nu este despre a explica din dorinţa de a scuza/acuza ci este despre a găsi soluţii şi resurse pentru fiecare dintre noi.

Acest articol este despre puterea pe care o are fiecare dintre noi de a se auto-educa pentru propria protecţie împotriva agresiunilor, de orice natură ar fi ele. Citește mai departe...

Bd. Iancu de Hunedoara intersecție cu Căderea Bastiliei. Ora aproximativă: 11.10. O zi de joi ca oricare alta. Discut la parterul unei cladiri de birouri din această intersecție. În spate se aude un zgomot neobișnuit și puternic dar nu mă întorc imediat. Interlocutoarea mea, însă, privește pe geam și în secunda următoare își acoperă ochii, îngrozită, repetând într-una: “Oh, de ce-am văzut așa ceva?! De ce-am văzut așa ceva?!”

Rezist tentației de a întoarce privirea - de ce m-aș grăbi să-mi aduc o imagine de groază în viața mea?! Mai degrabă îmi păstrez resurse pentru persoana de lângă mine care nu reușește să se liniștească. Pare că nu poate respira și nici plânge deși cu siguranță și le-ar dori pe amândouă. Citește mai departe...

Fie că mergem la Ateneu sau la Sala Radio, fie că suntem iubitori ai muzicii simfonice sau doar iubitori ai imaginii de iubitori ai acestui gen muzical, o dată ajunşi la spectacol vine întotdeauna acel moment în care suntem puşi în faţa dilemei „Este doar o pauză între două părţi sau chiar s-a ajuns la finalul interpretării? Să aplaud acum sau să aştept?” Oricât de cunoscători am fi, va exista mereu o piesă pe care să nu o stăpânim suficient de bine ca să nu-i cunoaştem finalul – sunt atâţia compozitori moderni de care nici n-am auzit!

Şi-atunci aşteptăm, şi ştim foarte bine că va fi cineva (niciodată nu ştim cine) care va aplauda doar la momentul potrivit (de unde ştie mereu când să aplaude?!) şi-l vom urma apoi toţi care (poate) aveam îndoieli. Citește mai departe...